Ziua Mondială a Teatrului

Publicat 1 Aprilie 2013

Cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, Primăria Oraşului Sântana a organizat o seară de teatru. Super comedia  “Gunoierul”  a fost pusă în scenă de actorii Teatrului Art Emotion din Oradea.

 

Cronică provincială (spectacol cu piesa Gunoierul de Mimi Brănescu)

 

    Din 29 mai 2012 nu am mai văzut ,,pe viu” un spectacol de teatru profesionist şi mare mi-a fost bucuria când am primit invitaţie la acest eveniment, din partea Primăriei oraşului nostru.

    Pe doi dintre cei trei actori, care au jucat în spumoasa comedie Gunoierul de Mimi Brănescu, i-am cunoscut chiar în data mai sus amintită, la Oradea: domnul Sebastian Lupu interpretând rolul lui Pristanda din O scrisoare pierdută, iar Mirela Niţă - Lupu, fiind amfitrioana grupului din Sântana. Pentru că articolul scris atunci n-a fost înserat în Cartea şcolii, vă spun acum despre bunul simţ, amabilitatea, modestia acestei familii de actori.

    Aseară, căminul nostru cultural, mic, s-a dovedit neîncăpător, pentru acest eveniment deosebit din viaţa comunităţii sântănene. Luminile s-au stins şi, împreună cu actorii, am păşit dincolo de banalul cotidian, trezindu-ne într-o comedie în care râsul pune problemele serioase ale vieţii: fidelitatea conjugală, supravieţuirea prin disimulare, simularea unor competenţe etc. Limbajul de stradă (birou, hală de firmă) a şocat, dar asta pentru că nouă nu ne place să ni se arate cine suntem. Numirea cu insistenţă a unui accesoriu familiar, de asemenea i-a uimit pe unii spectatori.  Însă comunicarea directă cu publicul (asocierea unor personaje din comedie cu spectatorii, mulţumirile aduse primarului), jocul scenic, din sală şi de pe scenă, au dat un farmec aparte piesei. Calitatea interpretării a fost egală cu cea văzută de mine pe scena din oraşul de pe Crişul Repede.

     A fost o seară deconectantă, de care aveam nevoie şi eu şi cei din jurul meu, tracasaţi de tot felul de lucruri ale acestei vieţi agitate şi galopante.

     Mulţumesc mult acestor râsu-plânsu (actorilor). Sunt râsu pentru că ne fac să uităm de realitatea mizerabilă, banală. Sunt plânsu pentru că în spatele măştilor râzânde se ascund semenii noştri, care după spectacol, după demachiere, devin oameni obişnuiţi, stresaţi de utilităţi, de benzină, de piaţă, de salarii ...

     Felicitările cele mai sincere trupei orădene şi să rămână la fel de energici şi convingători. Iar Mirela Niţă - Lupu, cu sufletul aproape de Sântana, unde a copilărit.

                                                                                                                   Bonţ Aron, profesor