În anul 1947, ia fiinţă Centrul de Închiriat Maşini şi Tractoare, care după un an, devine Staţiunea de Maşini şi Tractoare Sântana, având şi o şcoală profesională. În acelaşi an, primar al Sântanei este promovat Gheorghe Goina.
Între 1951 -1956, la Sântana a funcţionat şi Şcoala de Tractorişti după care s-a mutat la Salonta.
În anul şcolar 1952-1953, 30 de elevi au absolvit Şcoala Profesională de Laboranţi de Produse Agricole Sântana, profesorii lor fiind Costea D. Dumitru (director), Stoica Nicolae, Niţă Grigore, Petica Ecaterina, Petrenco V.(diriginte), Metzger Ioan, Szöke Ioan.
| |
| |
Tabloul de absolvire din anul şcolar 1952-1953
|
|
În anul 1961, pe lângă Staţiunea de Maşini şi Tractoare Sântana ia fiinţă Şcoala Profesională de Ucenici Mecanici Agricoli, raionul Criş, regiunea Crişana. La început au fost un numar de 4 clase cu 160 de elevi şi toţi stăteau la internatul situat pe strada Muncii, Nr. 58 (Azilul de Bătrâni). Suprafaţa şcolară era de 362 m2, iar a internatului de 980 m2. Conform statului de funcţiuni din ianuarie 1962, în primul an şcoala a funcţionat cu 8 cadre didactice, 18 muncitori şi 6 angajaţi ca personal administrativ.
| |
| |
Clădirea Grupului Şcolar Agricol
|
|
În 15 decembrie 1961, are loc constituirea primului consiliu profesoral al şcolii, alcătuit din: Beraru Petru-director, Bocăniciu Victoria- limba română, Mălaieş Ioan-matematică, Beraru Petru-educatie fizică, Foica Gheorghe-mecanică tehnică, Mara Gheorghe-studiul materialelor, Bocăniciu Silviu-agricultură generală, Uivarosan Ion-desen tehnic, Butari Alexa, Mojic Gheorghe-maiştri protecţia muncii, Poliş Eugen, pedagog ansamblu artistic.
Primii diriginţi ai celor patru clase de ucenici au fost: Silviu Bocăniciu, Gheorghe Mojic, Alexa Butaru şi Dorin Lihor (venit în trimestrul II pe catedra de educație fizică, rămasă liberă în urma trecerii directorului Petru Beraru pe catedra de limba română).
Din septembrie 1962 se înfiinţează şi un post de director adjunct, ocupat pentru început de inginerul Fericean Traian.
În ceea ce priveşte relaţia dintre Staţiunea de Maşini şi Tractoare şi şcoală, reproducem afirmaţia făcută în 20 noiembrie 1962 de către directorul SMT, Nicolae Dubroca, care participa la şedinţele consiliului profesoral: „În privinţa SMT şi a şcolii, acestea sunt o singură unitate.” Directorul şcolii întăreşte această afirmaţie, spunând că: „din punct de vedere administrativ suntem subordonaţi SMT, iar din punct de vedere politic suntem conduşi de organizaţia de bază PMR din cadrul SMT.”
În anul 1964, consemnăm primii absolvenţi ai Şcolii Profesionale de Mecanici Agricoli, care pregătea mecanici agricoli pentru Sântana şi localităţile judeţului Arad.
În luna octombrie 1965, în urma unui control făcut de o brigadă din Ministerul Agriculturii, conducerea Şcolii Profesionale de Ucenici Mecanici Agricoli este schimbată, director devenind inginer Ilie Mocioiu, iar adjunct inginer Eugenia Tătăruşanu.
Se înfiinţează Asociaţia Sportivă „Dieselul”, echipa de handbal ocupând locul trei la un concurs regional.
Biblioteca avea 208 cititori, bibliotecar fiind Magdalena Kiss. Funcţiona un club al şcolii în cadrul căruia se desfăşurau diverse activităţi.
Practica agricolă inclusă în programul şcolar se făcea în intreprinderile din apropiere: IAS Scânteia, CLF Sântana, CAP-urile din Caporal Alexa, Zărand, Sântana, SMA Episcopia Bihor ş.a. Viitorii mecanici agricoli sortau ceapă, depănuşau porumb, culegeau sfeclă sau recoltau sorg.
În al doilea an au fost nouă clase cu 328 elevi care, toţi, stăteau la internat. Suprafaţa şcolară crescuse la 2029 mp, iar suprafaţa internatului la 2012 mp. În clase, trebuia să fie afişat obligatoriu portretul lui Gheorghe Gheorghiu Dej şi stema Republicii Populare Române.
Corpul profesoral, în 1966, a cuprins pe: Ilie Mocioiu-director, Eugenia Mocioiu-director adjunct, Petru Beraru, Hilda Mayer, Robert Messer, Dumitru Răţulescu, Alexa Butari, Gheorghe Mojic, Vasile Ciobanu, Ioan Katko, Gheorghe Magda, Viorel Belei, Petru Lipovan, Ioan Döme (tatăl doamnei Valentina Brădean, bibliotecara şcolii), Gheorghe Listeş, Maria Weisemburger, Ioan Mălăieşi, David Calomfirescu, Marin Pârvu, Wilhelm Wissenmayer. Nicolae Petrişor era administrator, iar Rozalia Reinholz – contabil şef.
Până în 1970, au mai predat: Ana Renz, Iosif Hartl, Virgiliu Păcurariu, Olga Tămaş, Eva Cupşa, Mihai Cioară, Iosif Blenz, Nicolae Stan, Ioan Muranyi, Iosif Novac, Romulus Ardelean, Petru Benea, Ioan Avram, Gheorghe Tonca, Eugenia Bugariu, Traian Brădean, Ioan Bocan, Eugenia Nicolescu, Simion Crişan, Ioan Truţan.
Numărul total de elevi înscrişi în anul 1969 a fost 452, repartizaţi în 13 clase (între 26-39 elevi pe clasă).
În 1970, erau înscrişi 445 de elevi. Dascălii acordau o atenţie deosebită disciplinei elevilor, abaterile fiind sancţionate imediat prin mustrări în faţa clasei, scoaterea în careu, tunsul la zero sau exmatricularea.
În 26 ianuarie 1970, Direcţia Agricolă Arad a virat 10000 lei SMA-ului din Sântana pentru a lansa comanda executării şi proiectării încălzirii centrale, care se va realiza în trimestrul I al anului şcolar 1971-1972. Tot acum, se alocă şi 75 tone de ciment pentru pavarea curţii.
În 1971 montajul literar pregătit de profesoara Fleşeriu Marinela şi pedagogul Zimmerman Robert a obţinut locul I la faza judeţeană a Festivalului Naţional „Cântarea României”.
În septembrie 1972, în incinta Școlii Profesionale de Mecanici Agricoli Sântana existau: laborator de tractoare, laborator de fizică – chimie, cabinet de cunoştinţe social-politice, sală de desen – tehnic, laborator de studiul materialelor, cabinet de conducere, atelier maşini – unelte, cabinet de desen tehnic, atelier de lăcătuşărie, atelier de tâmplărie, atelier de producţie, atelier de strungărie cu 2 strunguri, laborator electrice.
În afara acestora şcoala mai avea o bibliotecă (Magdalena Kiss era bibliotecar), o sală festivă, o sală de mese, dispunea de un parc de maşini şi poligon de conducere. Şcoala deţinea două tractoare.
Cadrele didactice care predau la cele 15 clase în anul 1972 au fost: Ilie Mocioiu, director–desen tehnic, Olga Tămaş– agricultură şi chimie, Ana Lupu–maşini agricole, Eugenia Mocioiu–tractoare, Anton Holzinger–tehnologia meseriei, Marinela Fleşeriu–limba română, Ioan Katko, Viorel Beleiu, Gheorghe Mojic, Iosif Hartl, Ştefan Reinholz, Alexa Butar, Vasile Ciobanu, Gheorghe Magda erau maiştrii instructori, Florica Roman, Gheorghe Paşca –laboranţi, Constantin Melinte – administrator, Viorica Bancaru–secretară, Zenobie Boaru, Andrei Bartolomei, Robert Zimmerman, Paul Popescu, Vasile Igna, Mihai Laczico, pedagogi.
Elevii şi angajaţii şcolii lucrau pe terenul preluat de la CAP Sântana, dar aveau legături şi cu CAP Caporal–Alexa. De asemenea, se mai făcea practică la: SMA Ceica, TCIF Oradea, SMA Oradea, SAS Zalău, SMA Sântana, SMA Beliu, SMA Chişineu–Criș, SMA Șiria, SMA Cermei, IAS Cermei, IMAIA Arad, INTERCOOP Arad, IAS Utviniş etc.
În afara activităţilor care făceau parte din planul cadru al şcolii, elevii erau angrenaţi şi în diverse activităţi extracurriculare. Exista un ansamblu de dansuri, pregătit de doamna profesor Fleşeriu Marinela, se organizau competiţii sportive precum Cupa Tineretului, Campionatul de Şah şi Tenis de Masă, Campionatul de Fotbal în cadrul Cupei Tineretului etc.
În anul 1974, cei 397 de elevi ai Şcolii Profesionale din Sântana erau pregătiţi în următoarele meserii: mecanici agricoli, strungari şi electricieni. Acestea erau clase de şcoală profesională formate dintre absolvenţii de gimnaziu (8 clase). În acelaşi an, odată cu introducerea obligativităţii învăţământului de 10 ani, au fost realizate două clase de a IX-a în profil agro-industrial.
În anul 1975, Şcoala Profesională de Mecanici Agricoli este transformată în Liceul Agroindustrial Sântana sub direcţiunea inginerului Ilie Mocioiu (1965-1978). Au urmat la conducerea şcolii: ing.Ştefan Filimon (1978-1982), ing. Mihai Bălan (1982-1987), prof. Maria Ambru (1987-1988), prof. Gheorghe Crişan (1988-1998), prof. Mircea Căruntu (1998-2010), prof. dr. Ana Höniges (2010-prezent).
Transformarea efectivă în liceu s-a petrecut în anul 1976 când s-a cerut şi realizat o clasă a XI-a (treapta a II-a de liceu la acea vreme) cu specialitatea mecanică-agricolă. Elevii acestei clase au absolvit liceul în anul 1978, susţinând în acelaşi an examenul de bacalaureat la Liceul Agricol din Arad.
Tot în acest an şcoala a fost dotată cu o maşină de calcul, s-a primit sala de sport şi prin efort propriu au realizat terenul de sport. În cadrul realizării planului de producţie, în afara de prestarea muncilor agricole, a continuat producerea unor diferite tipuri de piese pentru IAMBA Arad, porţi pentru şcoală etc.
La 31 decembrie 1975, SMA Sântana a cedat în folosinţa liceului, clădirile şi atelierele şcolare, iar în 1996, Agromec Sântana le-a donat definitiv Grupului Școlar.
Tot în această perioadă, mai cu seamă anul 1977, elevii participau la diferite concursuri artistice, cum ar fi faza judeţeană a concursului „Cântarea României”. În acelaşi an, 15 elevi din anul al III-lea, secţia mecanică-agricolă, au participat la construirea canalului Dunăre–Marea Neagră.
Şcoala avea în jur de 65 de angajaţi (cadre didactice, personal auxiliar, muncitori calificaţi şi necalificaţi): director- Ilie Mocioiu, profesori: Marinela Fleşeriu, Minerva Codreanu, Lenuţa Gligor, Rosalia Ackermann, Iuliana Lorinczi, Ioan Petrişor, Adalbert Francz, Ferovian Măruşter, Magdalena Socoşan, Petru Bîr, Florentina Panait, Dorel Panait, Ana Lupu, Anton Holzinger, Mihai Bălan, Ștefan Filimon, Mariana Popa, maiştrii: Alexa Butari, Gheorghe Mojic, Ștefan Reinholz, Iosif Hartl, Ioan Katko, Gheorghe Magda, Viorel Belei, Contabil: Rosalia Reinholz, secretar: Viorica Barcaru, laborant: Viorica Hîrcăian, administrator: Iosif Blenz, magaziner: Terezia Henger, pedagogi: Andrei Bartolomei, Robert Zimmerman.
În anul 1978, director al liceului devine inginerul Ştefan Filimon, iar patru ani mai târziu inginerul Bălan Mihai.
În 1982, erau cinci clase a IX-a cu profil industrial-agricol şi o clasă cu profil electro-tehnic, o clasă de maiştri mecanici agricoli pentru unităţile aflate în subordinea Trustului SMA Arad, însă a existat la un moment dat riscul nerealizării planului de şcolarizare la clasa a XI- a (pentru nici un profil) fapt ce punea în pericol existenţa liceului Prin eforturile comune ale întregului colectiv, s-a realizat până la urmă planul de şcolarizare pentru şi la clasa a XI-a, cu o clasă de mecanică agricolă şi una de electrotehnică, la care s-a adăugat încă o clasa de maiştri mecanici agricoli. În acelaşi timp, funcţiona şi şcoala profesională în care se puteau înscrie absolvenţii a zece clase care nu reuşeau la examenul de admitere din treapta II-a.
La finalizarea studiilor, pentru obţinerea certificatului de calificare în meserie, elevii de liceu, dar mai ales cei de la şcoala de maiştri, trebuiau să realizeze lucrări de absolvire. Acestea rămâneau în patrimoniul liceului contribuind la îmbogăţirea şi diversificarea bazei materiale a şcolii.
Printre noiile nume de profesori, regăsim pe Gheorghe Draica şi Stana Filimon.
După anul 1980, pe lângă cele două profile cu care funcţiona liceul, mecanic-agricol şi electromecanic-auto s-a introdus şi horticultura.
În 1983-1984, valoarea producţiei în atelierul şcoală a fost de 100000 lei, suprafaţa de teren contractat cu CAP Sântana era de 20 ha teren agricol, iar în gospodăria anexă s-au crescut 104 porci care asigurau în cea mai parte carnea pentru cantina liceului.
În 1987-1988, devine director, profesor Maria Ambru. Imediat după aceea, la conducerea liceului este numit profesorul Gheorghe Crişan, care până în acel moment ocupase scaunul de director al Şcolii Generale Nr. 2.
La revoluţia din 1989, Gheorghe Crişan este reconfirmat în funcţie, fiind ales de către colectivul de cadre didactice, iar Mihai Bălan, director adjunct până în anul 1995, este înlocuit de inginerul Mihai Bogorodiţă. Colectivul liceului era format din 17 profesori, un laborant, 2 pedagogi, 1 secretar, contabil, funcţionar economic, administrator, magaziner, 6 îngrijitori, 2 fochişti, 2 paznici, un muncitor calificat, un bucătar, 3 spălătorese, 3 muncitori bucătărie şi un îngrijitor animale. Existau la acea dată 5 laboratoare, 18 cabinete şi 4 ateliere pentru instruire practică. Biblioteca deţinea 12850 volume.
Existau 27 de clase cu 697 de elevi, din care 333 elevi la liceu, 198 elevi la profesional zi, 98 elevi la liceul seral, 68 de elevi la profesional seral. 100 elevi la internat şi 50 semi interni, la prânz la cantina şcolii serveau masa 89 elevi.
Valoarea producţiei la activitatea productivă era de 129000 lei. În cadrul gospodăriei anexe se creşteau în medie 80-100 de porci, furajarea animalelor se făcea din rezultatele obţinute de pe terenul CAP în acord global.
În 1989, Liceul Agroindustrial Sântana aparţinea de Ministerul Agriculturii, Direcţia Organizare, Personal, Control, Învăţământ, Retribuire, care asigura şi finanţarea unităţii şcolare.
Profesorii din 1990 au fost: Mircea Căruntu, Vicenţiu Pinţa şi Mihaela Tudor–matematică, Irina Petrescu şi Ileana Borlea–fizică, Maria Ambru, Emilia Botanciu–chimie, Luca Horvart, Ana Honiges, Victor Lungavel– plata cu ora biologie, Ivan Sfăt şi Olga Bichiş–limba română, Ioan Petrişor–istorie, Victoria Sinescu–geografie, Ovidiu Berindei–psihologie, filozofie, Maria Mohr şi Edith Popovici–limba germană, Lenuţa Gligor şi Lucia Miu–limba franceză, Speranţa Cimponeriu–limba rusă, Mihai Bălan (încadrat la SMA Sântana)–mecanizarea agriculturii, Adrian Cighirean (AEIS Ineu)–agrotehnică, Mariana Mareş (AVICOLA Arad)–bazele zootehniei, Ştefan Filimon–tractoare (SMA Sântana), Gheorghe Draica–desen tehnic (IMAIA Arad), Ioan Tripon– maşini electrice (IMAIA Arad). Maiştrii încadraţi la SMA Sântana: Alexa Butari, Gheorghe Mojic, Ştefan Reinholz, Ioan Katko, Gheorghe Magda, Iosif Hartl, Viorel Belei, Constantin Bălaj, Petru Hârcăian, Iosef Höniges–pedagog .
Dezvoltarea liceului şi schimbarea radicală a ofertei educaţionale s-a produs după revoluţie. În anul 1999, şcoala pregătea elevi în domeniile contabilitate, electromecanic-auto, agricultură şi mecanic, la care în 2002 s-a introdus şi profilul teoretic - ştiinţele naturii.
Începând cu anul 2003, s-au înfiinţat profilele real şi uman-ştiinţe sociale. În 2010 şcoala oferea posibilitatea pregătirii în: contabilitate, operator tehnică de calcul şi uman-ştiinţe sociale. Existau de asemenea şi două clase de seral
În perioada de după 1998, după ce la conducerea şcolii a urmat profesorul Căruntu Mircea ca director şi profesoara Cornelia Gabăr ca director adjunct, oferta educaţională a urmărit crearea de profile atractive pentru elevi, cum ar fi contabilitate, uman-ştiinţe sociale, real-ştiinţele naturii sau electrotehnică, lucru care a dus la ridicarea standardului educaţional al şcolii. Tot în această perioadă s-a reuşit dotarea şcolii cu calculatoare, laboratoarele au fost modernizate şi mobilierul vechi din clase a fost schimbat. Liceul a fost branşat la reţeaua de apă potabilă, instalaţia electrică foarte veche a fost înlocuită, ferestrele vechi schimbate cu geamuri de tip termopan iar fiecare corp de clădire a fost racordat la reţeaua de gaze naturale.
De asemenea, tot în această perioadă s-a realizat participarea în cadrul unor proiecte internaţionale sub formă de grup sau mobilizări individuale în ţări ca Suedia, Finlanda, Serbia, Turcia etc.
În anul 2003 Liceul Agroindustrial Sântana se transformă în Grupul Şcolar Sântana.
